Online și offline, curriculum și compromis. Acestea sunt patru dintre cuvintele auzite cel
mai des actualmente. În continuare, să vedem ce comportă fiecare, așezate în pereche, și de ce este bine să nu facem lucrurile după ureche.
Fără doar și poate, facem parte din generația în care, mai mult decât oricând, se vorbește de
competențele secolului XXI, așa cum sunt văzute în lumina sintagmei educație transversală. E limpede că acestea trebuie înțelese, formate continuu și aplicate întocmai. E clar că ele sunt absolut indispensabile în orice context în care ne desfășurăm activitățile socio-profesionale și private. În lipsa lor ne-am simți complet depășiți de tehnologia care, per ansamblu, e din ce în ce mai performantă, sofisticată și omniprezentă. În plus, dacă reflectăm asupra conceptului de educație pe toată durata vieții, realizăm adevăruri unanim acceptate: Competențele secolului nostru sunt mijloace ce asigură dezvoltarea personală plenară. Dezvoltarea personală este un domeniu vital pentru evoluție, supus în permanență schimbării în bine; e imperios necesar să îl parcurgem cu deschidere spre noile orizonturi. Oricâtă reticență stârnește schimbarea opticii și a direcției, recomandabil este să citim oportunitate în locul cuvântului obstacol. E un joc de limbaj care ne determină să vedem dincolo de cuvinte. De pildă, online și offline. Deși ambele încep cu aceeași literă, au înțelesuri total diferite; totuși, ele nu sunt atât de diferite încât să se excludă reciproc. Așadar, ideal să vedem unde anume se intersectează cele două medii – fizic și virtual – și să le dovedim utilitatea incontestabilă prin prisma termenilor complementaritate și pluridisciplinaritate.
Pe fondul mențiunilor din paragraful anterior conchidem că trebuie să fim receptivi la toate
mesajele transmise (in)direct de (f)actorii (non)educaționali. Acceptând lucrurile așa cum sunt în era Internetului și canalizându-ne toate energiile înspre ceea ce îi e caracteristic avem șansa să ținem lucrurile sub control. Însă cu condiția să ne gândim constant la importanța păstrării măsurii, a echilibrului firesc. În altă ordine de idei, să nu aruncăm priviri răutăcioase asupra spațiului virtual, oricât de intangibil și de inaccesibil ne pare. În cele din urmă, acesta a ajuns un mediu de viață fără de care nu putem trăi conform cerințelor actuale – tot mai ridicate. În susținerea afirmației, adăugăm următoarea opinie proprie: Trăind în contemporaneitate, avem datoria morală să ne perfecționăm în continuu. Fiind ancorați în realitate, este vitală trecerea punții ce unește malurile pe care scrie Online și Offline. Deopotrivă, e vitală vederea acesteia ca pe o veritabilă oportunitate ce impulsionează progresul pe numeroase paliere. Traversând-o cu simțul realității și cu mult spirit antreprenorial, ne lărgim perspectivele asupra aspectelor ce favorizează (auto)cunoașterea și avansul pe fiecare traseu profesional urmat. Este indicat să le vedem fațetele colorate în nuanțe promițătoare, inovativ combinate de experți în educație, IT și web design, iar apoi, atent aplicate în viața zilnică de fiecare dintre noi, valorificând intuitiv
principiile educației promovate de Comenius etc.
Urmând firul desfășurat în paragrafele de mai sus, ajungem la alte două cuvinte aflate în
antiteză: curriculum și compromis. Spre deosebire de ceilalți termeni puși față-n față mai sus,
aceștia doi nu sunt complementari, nu fac deloc front comun în numele idealului educațional.
În accepțiunea noastră, de la curriculum – în sensurile lui (principal și secundar) – sub nicio
formă nu ne este permis să facem rabat; rabat de la calitate, în materie de formare continuă.
Acesta înseamnă 100 % compromis, în aceeași proporție fiind dăunător pentru trei actori cu
rol major în societate: educabilul, educatul și comunitatea – cea locală, cu preponderență. Prin urmare, în calitate de beneficiari (in)direcți, dacă își unesc forțele în eforturi colective, aceștia pot depune diligența necesară pentru a înțelege deplin sensul și scopul digitalizării educației și al voluntariatului efectuat în numele cauzei de susținere a sistemului de învățământ. Realizate la nivelurile micro și macro, actele de voluntariat pot orienta spre progres multiple demersuri care, în prezent, ridică probleme suficient de îngrijorătoare pe toate treptele de școlarizare. Să luăm cel mai uzual exemplu: procesul de predare-învățare-evaluare în mediul online, știind că există neajunsuri considerabile (competențe digitale dezvoltate la scară mică în ambele tabere:
– a educabililor și a educaților, independent de vârstă –, lipsa infrastructurii ori precaritatea ei,
puțina promovare a programelor ce combat formele în care ni se relevă acut analfabetismul
–digital și funcțional –, reticența unora în fața ultimelor tendințe în materie de educație
digitală, puținul interes manifestat vădit pentru investirea în aceasta și pentru bunele practici
culese din sistemele străine de învățământ, iar în subsidiar, din pleiada organizațiilor
nonguvernamentale din străinătate implicate realmente în educație.
În loc de încheiere, lansăm un mesaj direcționat către universul actorilor (non)educaționali.
Credem că, pentru a face față rigorilor din mediile formative tratate (a)sincron de participanții
cuprinși în sistemul de resort, e vitală investirea tuturor resurselor necesare în ceea ce implică alfabetizarea digitală. Nu este nicidecum un moft cu iz tineresc sau occidental, ci o necesitate, știind câte meserii ale viitorului fie abia așteaptă să ia startul, fie chiar l-au luat deja. Din grijă pentru adulții de mâine, să cooperăm, pe scară largă, în vederea demarării programelor care le deschid copiilor ferestre spre lumi futuriste – futuriste sub toate aspectele, însă îmbogățite cu cele mai bune elemente preluate din educația tradițională.
Esența lucrurilor de calitate poartă mărci clasice. De aceea am pus în lumină semnul echilibrului, menținut cu ajutorul rațiunii ce cântărește (dez)avantajele digitalizării.
Așadar, nu ecranele și butoanele fac inaccesibil drumul științei și al empatiei spre mintea și
inima unui copil, ci felul în care se raportează la acestea publicul lor țintă. Ele sunt doar niște
instrumente ce pot servi negreșit la formarea generației de mâine în stilurile prezentului secol
și în ritmul său. Eficiența lor sporește dacă folosim, în adaos, inestimabilele instrumente fără
vârstă: creionul, caietul și cartea. Un 3C puternic adăugat unui 4G atoatecuprinzător.
Vlad Camelia Cristina, prof. înv. primar
Școala Gimnazială Bazna, județul Sibiu
Redacția DigitalizămRomânia.ro
Cosmin Andrei
